Credeam că doar eu am ceva împotriva tehnologiei inteligente, dar s-au găsit unii și au făcut un clip ce arată cât de penibili suntem atunci când lăsăm ca amărâta noastră existență să se învârtă în jurul unui smartphone.

Nu mă înțelegeți greșit, îmi place tehnologie, dar până acolo unde ea nu începe să devină un snobism. Un simplu telefon a ajuns să conțină dispozitive atât de avansate încât a atinge limita performanțelor sale este ceva greu de realizat.

Și cu toate acestea, ce facem cu un telefon inteligent? Jucăm un Candy Crush, mai vedem o poză pe Facebook, mai punem un status cu ”eu fericit la alergat în parc”  și cam atât. Pentru ce atâta risipă de putere de calcul, bani, idei, materiale etc. Doar pentru a vedea ce fel de mâncare a făcut o colegă din liceu cu care nu am mai vorbit de 5 ani.

Bine, dar nu asta e problema. Și mai rău este că te duci să te vezi cu oameni la un restaurant sau la o cafea și din minut în minut mai scoate telefonul să deruleze nu știu ce poze sau mesaje. Să vadă dacă nu are notificări. Pentru ce ne-am mai întâlnit? Puteam la fel de bine să stăm acasă să ne trimitem poze.

Mie mi se pare o totală lipsă de respect să conversez cu cineva care stă mai mult pe telefon.

Nu tehnologia e de vină, ci oamenii care și-au însușit-o în cel mai idiot și lipsit de inspirație mod posibil.

Nu mai există un ”trăiește clipa”, un ”bucură-te de moment”, pentru că cineva în spatele tău fie filmează, fie face poze, fie pune un status nou.

Cineva zicea că din cauza tehnologie și din cauză că toate momentele frumoase ale vieții le putem înregistra fizic, am început să uităm. Lăsăm ca aparatul să țină minte în locul nostru. Eu nu vreau asta.

Din dorința unei conexiuni la nivel global am ajuns să comunicăm doar prin semne și zâmbilici pe WhatsApp.

Eu spun că ar fi bine să lăsăm puțin deoparte viața virtuală care nu face decât să ne umple creierul și timpul cu lucruri în 99% din cazuri inutile.

Și videoclipul despre care vorbeam.