Am început de curând sa citesc o noua carte de Theodore Dreiser. Este vorba despre Jennie Gerhardt. Acum ceva ani am citit O Tragedie Americană, care așa cum îi spune numele este o poveste foarte tristă legată de influența malefică pe care banul și dorința de mărire o au asupra omului.

Ceea ce m-a surprins la cele două romane este faptul că ambele încep acțiunea într-un hotel. Ambele personaje principale lucrează într-un hotel pe care ulterior va trebui să îl părăsească din cauza unor întâmplări care vor avea un efect decisiv asupra destinelor lor.

De ce această insistență a autorului asupra hotelurilor? Poate pentru că hotelul este iluzia unei vieți mai bune. Nu oricine poate sta la hotel, numai cei înstăriți, numai cei cu care viața a fost generoasă din punct de vedere financiar. Este un loc în care oamenii vin și pleacă, și pe care îl uită. Este un spațiu de tranziție atât pentru clienți cât și pentru personajele principale, ale căror viață va fi pe deplin schimbată de experința hotelului. 

Momentan sunt la începutul cărții Jennie Gerhardt și pentru că acțiunea a început în hotel, cred că povestea nu va fi una cu final fericit

UPDATE

Așa cum mă așteptam, cartea a fost una tristă. Majoritatea oamenilor dragi personajului principal, Jennie, au trecut în neființă. Acțiunea se desfășoară pe un fundal închis și sobru, aproape apăsător și care prefigurează într-un fel destinul tragic al tuturor. La finalul cărții nimeni nu pare să fie fericit. Personajele par a fi singure și cu toate că trăiesc în cadrul unor familii numeroase, condiția socială, lipsa posibilităților și lupta continuă pentru supraviețuire îi îndepărtează. Adânc în sufletul lor se simt foarte legați unul de altul, dar știu că trebuie să se despartă și să își găsească singuri fericirea. Sărăcia o va împinge pe Jennie să facă multe sacrificii pentru a se ajuta pe sine și pe ai ei, dar eforturile vor fi oarecum zadarnice, pentru că soarta nu se poate schimba.

În carte autorul s-a concentrat mai mult pe evoluția acțiunii decât pe evoluția personajelor. Personajele sunt conturate în linii mari, iar evoluția pe plan spirirtual este neglijată pentru a lăsa loc acțiunii să se dezvolte. Acest compromis a fost necesar pentru că temporal acțiunea este de o mare întindere.