Românul e în stare să ia în râs orice. Și nu spun că e un lucru rău. Râsul este sănătos pentru suflet, dar și pentru corp. Râsul te eliberează. Poate fi folosit ca armă împotriva prostiei, minciunii, hoției și corupției pentru că el este un semn de batjocură menit să îndrepte aceste comportamente.

Când românul dă de o problemă pe care nu are intenția să o rezolve și singura lui scăpare este să se resemneze, aruncă la final o vorbă de duh . Cum ar veni, ia peste picior întreaga situație pentru ca el să râdă la final, deși nu a rezolvat nimic.

Problema e că luatul peste picior nu mai rezolvă nimic. Oamenii nu mai simt batjocura. Comportamentul imoral nu mai poate fi îndreptat prin râs. Pe toate canalele media există emisiuni pamflet care aduc într-o lumină umoristică tot ce funcționează împotriva celor mai simple logici. Credeți că se mai simte cineva rușinat sau umilit atunci când se râde de greșelile intenționate sau nu pe care le face?

Râsul a devenit o armă mult prea slabă pentru a folosită în condițiile de azi. Pe ”conducători” I-am obișnuit doar să glumim despre toate relele pe care le fac și ei au devenit imuni la acest tratament. Te duci la un război pentru un trai mai bun doar cu miștoul. E greu de crezut că ceva se va schimba.

Să vă ofer un exemplu banal că luatul peste picior nu rezolvă nimic. Dimineața autobuzul 168 întârzie într-o veselie. Pe soția mea cei de la sesizări la RATB deja o cunosc după voce. O dată la 2 zile ne certăm cu ei. În aceeași stație cu noi așteaptă zeci de persoane. De câți ani stau în cartier pe nimeni nu am văzut dimineața să fază sesizări asupra întârzierilor. Acum o săptămână 168-ul întârziase 10 minute. Era autobuz la capăt, dar nu pleca. Lume mult în stație. M-am dus să vorbesc cu șoferul care mi-a spus că e stricat și că trebuie să aștept altă mașină. În timp ce veneam spre stație eram atent urmărit. Urechile ciulite așteptau să-i transmit soției verdictul. Toți au stat ca bivolii și stau la fel în fiecare dimineață. Peste 5 minute apare autobuzul următor. Din mulțime se aude vocea românului: ”Să ne suim repede că poate se strică și ăsta”.  Și cu asta a rezolvat totul. Cum ar veni, a luat peste picior autobuzul, șoferul și tot RATB-ul. De acum mașinile nu o să mai întârzie.

Să lăsăm râsul pentru la final, după de am pus osul la treabă