Prima oară când am auzit de această carte am avut un surâs. Roman polițist românesc? Parcă nu sună bine. Însă autoarea Rodica Ojog-Brașoveanu mi-a demonstrat că și capitala noastră este demnă de povestiri polițiste mult mai intrigante decât altele de acest gen, recunoscute în lumea întreagă.

”Cianură pentru un surâs” este prima carte pe care am citit-o dintr-o serie, care o are ca personaj principal pe Melania Lupu. Ea este o bătrânică cu o fantezie bogată și de multe ori puerilă, dar care o ajută să găsească rezolvări la cele mai încâlcite cazuri legate de crime și de furturi, în care ea este implicată fără a avea nicio vină.

Melania Lupu are o minte ageră deși nu lasă pe nimeni să observe asta. Se ascunde în spatele unei bătrâne neputincioase, dar care discret reușeste să manipuleze în favoarea ei întreg universul în care evoluează.

În toate aventurile ei (ce puțin în cele două cărți pe care le-am citit) ea este însoțită de motanul Mirciulică, despre care ne avertizează că are ceva probleme cu alcoolul. Mirciulică este părtaș la toate planurile Melaniei la care participă activ, dar ca și stăpâna el își păstrează modestia sumându-și câtmai puțin din rezultate.

De ce mi-a plăcut aât de mult ”Cianură pentu un surâs”?

Am citit și alte romane polițiste, de la americani, de la englezi. Niciunul nu mi-a dat impresia că personajul care rezolvă cazurile este unul real. Spre exemplu Sherlock Holmes, cu atenția sa sporită la detalii și cu concluziile extrem de avansate care le trage din cele mai mici fapte. Acțiunea la fel, foarte sinuoasă și încărcată de detalii care te copleșesc și nu îți dau voie să faci singur presupuneri asupra a cine e faptașul.

La Rodica Ojog Brașoveanu e diferite. Personajele par a fi autentic românești și în același timp reale. Melania nu este o doamnă cu capacități diferite. Are doar imaginație bogată și dispune de perseverență. Acțiunea nu este complexă. Nu poți pierde firul acțiunii. Universul este foarte simplu, pentru oameni naturali.

Din fapte și vorbe plasate atunci când trebuie, Melania ajunge să îi păcălească și să îi manipuleze pe toți. Nici poliția nu scapă de capcanele și de micile ei minciuni care îi abat în permanneță de la aflare adevărului.

Acțiunea cărții începe când mai multe persoane care stăteau pe același etaj, găsesc ascunse într-un scrin două tablouri de valoarea. Bineînțeles că cineva trebuia să fie prima victimă a dintr-o serie de crime care ar fi pus tablourile în mâinile unei singure persoane.

Melania nu se pierde cu firea și cu mintea lucidă începe să își ticluiască planul care ar pune-o în avantaj față de colocatari și față de poliție și care i-ar aduce tablourileîn posesie. Melania este un personaj care se adpatează foarte ușor la orice situație și din orice problemă nou apărută ea știe să își creeze portițe de scăpare.

Nu vreau spun mai multe pentru că trebuie să descoperiți singuri un acest roman polițist românesc. Sunt siguranță că veți rămâne suprinși de impresia de viață adevărată de capitală pe care personajele o inspiră și de caracterul lor perfect adaptat scărilor de bloc în care oamenii nu se suportă și se spionează continu.